Alexandru Kiritescu

Spectacole viitoare Alexandru Kiritescu

Despre Alexandru Kiritescu

Alexandru Kiritescu: un destin legat de scena romaneasca

Venit pe lume la 28 martie 1888, la Pitesti, intr-o familie de functionar ceferist, Alexandru Kiritescu a fost fratele lui Nicolae Kiritescu, autor de spectacole de revista. Si-a inceput educatia la scoala primara din Pitesti, a continuat-o la Alexandria si a incheiat liceul la Gh. Lazar, in Bucuresti, dupa care a devenit student la Litere si Filosofie, in cadrul Universitatii din Bucuresti.

Inca din anii studentiei, datorita sprijinului profesorului sau de franceza – academicianul Pompiliu Eliade, care condusese Teatrul National intre 1908 si 1911 – a fost angajat intai ca copiator de roluri, ajungand ulterior inspector pe langa Teatrul National din Bucuresti, unde chiar locuia, intr-o incapere modesta din cladirea institutiei. Vreme indelungata a scris pentru compania Durstoikir (Durma-Stoicovici-Kiritescu) si s-a dedicat o buna bucata de timp teatrului de revista.

Cariera de dramaturg a inceput-o cu piesa Invinsii – dupa o sursa pe cand avea numai 22 de ani, iar dupa alta pe 18 ianuarie 1914, la 26 de ani. Montata la Teatrul National, lucrarea s-a jucat de numai patru ori, in pofida unei distributii de exceptie: Al. Demetriade, Tony Bulandra, I. Livescu, I. Iancovescu, Al. Mihalesco, Lucia Sturdza Bulandra si Marioara Zimniceanu. Tudor Arghezi remarca ironia debutului cu un titlu de invins si caracteriza piesa drept „originala, dar lipsita de originalitate”. In urma acestui esec, autorul a abandonat teatrul aproape patru ani, dedicandu-se gazetariei – a scris in revista Rampa sub pseudonimul „Negustorul de figurine” si a colaborat apoi cu ziarul Adevarul. Reintoarcerea la dramaturgie s-a produs in 1928, prin Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, montata la Teatrul National.

Preocupat de realitatile sociale ale vremii, Alexandru Kiritescu le-a tratat in „Trilogia burgheza”, al carei varf este Gaitele – o satira necrutatoare a lacomiei si parvenitismului unui clan burghez grobian, dominat de „baba absoluta” Aneta Duduleanu. Sursa de inspiratie a fost chiar familia fostilor sai socri: dramaturgul fusese casatorit cu Lili, fiica latifundiarului si bancherului craiovean N.T. Popp, de care s-a despartit dupa nici un an. Conceputa la Craiova, in 1930, in doar trei saptamani, piesa a purtat la inceput titlul Cuibul de viespi (ori Cuib de viespi) si a fost prezentata la teatrul condus de sotii Bulandra, in regia lui Soare Z. Soare, avandu-i in rolurile principale pe Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra si Mania Antonova; in locul actului al treilea de azi exista doar un tablou final, cu plecarea lui Mircea la parastasul sotiei. Spectacolul a fost reluat la Teatrul National in 1933, sub bagheta lui V. Enescu, iar o premiera a avut loc pe 22 decembrie 1955 la Teatrul National din Craiova, autorul fiind de fata, alaturi de spectatori care recunosteau persoanele reale ascunse sub numele fictive. Actiunea fusese plasata chiar in casa somptuoasa din Craiova ce ii apartinuse lui N.T. Popp. In ciuda unei critici adesea ostile, Gaitele a cunoscut 70 de reprezentatii.

In zona dramaturgiei istorice, Alexandru Kiritescu a semnat „Trilogia Renasterii”, o constructie fastuoasa, cu numeroase personaje si lovituri de teatru, ce dezvaluie luptele pentru putere si moravurile marilor familii ale Italiei renascentiste. Intre 1938 si 1940 a indeplinit functia de atasat cultural la Roma. Dupa 1944 a revenit in actualitate cu piesa satirica Dictatorul (1945), indreptata impotriva regimului antonescian abia inlaturat. Ulterior anului 1945 a fost cooptat in comitetul de lectura al Teatrului National din Bucuresti – institutie avariata serios in bombardamentele din august 1944 – unde a ramas pana in 1949; a detinut presedintia Societatii Autorilor Dramatici si a facut parte din comitetul de redactie al noii serii a revistei Rampa, din 1947, publicand foiletoane si note polemice si pledand pentru innoirea teatrului romanesc, pentru un teatru constructiv si optimist. Cea din urma lucrare de anvergura a fost Ruxandra si Timotei (1957), un poem istoric in versuri inspirat din povestirea „Dragostea Ruxandrei si a lui Timotei”, tiparita de V.A. Urechia in Universul Literar al lui Luigi Cazzavillan.

Criticul literar Paul Cernat l-a caracterizat drept un risipitor ale carui elanuri de orgoliu ii asigura, totusi, un loc onorabil in istoria teatrului romanesc. Alexandru Kiritescu si-a petrecut ultimii ani in imobilul de pe strada Jean Louis Calderon (fosta Al. Sahia), la numarul 40, in Bucuresti, si a incetat din viata la 9 aprilie 1961.

Studii

A facut scoala primara la Pitesti, a continuat-o la Alexandria si a terminat liceul Gh. Lazar din Bucuresti. Si-a continuat formarea la Universitatea din Bucuresti, urmand Facultatea de Litere si Filosofie.

Opera dramatica

• Invinsii (1910) – piesa de debut, jucata la Teatrul National
• Borgia (1936) – partea intai a „Trilogiei Renasterii”
• Dictatorul (1945) – satira la adresa regimului antonescian
• Michelangelo Buonaroti / Michelangelo (1948)
• Ruxandra si Timotei (1957) – poem istoric in versuri, dupa povestirea „Dragostea Ruxandrei si a lui Timotei” publicata de V.A. Urechia in Universul Literar al lui Luigi Cazzavillan
• Lacustele
• Intermezzo
• Fata de la mansarda
• Tarsita si rosiorul
• Mos Teaca

Trilogia burgheza

• Marcel si Marcel (1923) – cunoscuta si ca Anisoara si ispita, aparuta la inceput sub titlul Marcel si Marcel. Rochii si mantouri (1929); comedie satirica despre bovarismul provincial; cu ea Alexandru Kiritescu a revenit la dramaturgie in 1928, ca Marcel & Marcel sau Anisoara si ispita, montata la Teatrul National
• Florentina (1925 / 1931) – drama de moravuri, in care prabusirea morala a unei femei provoaca sinuciderea fiicei sale
• Gaitele (1932) – purtand initial numele Cuibul de viespi (1929); satira de moravuri centrata pe clanul burghez al Anetei Duduleanu

Trilogia Renasterii

• Borgia (1936)
• Nunta din Perugia (1947)
• Michelangelo (1948)

Traduceri

• Dmitri Furmanov, Razvratirea, Bucuresti, 1952 (impreuna cu Andrei Ivanovschi)
• N. Gogol, Jucatorii de carti, Bucuresti, 1952 (impreuna cu Ada Petrari); Opere, IV, Bucuresti, 1957 (impreuna cu Ada Steinberg)
• Aleksei Tolstoi, Ivan cel Groaznic, introducere de Horia Deleanu, Bucuresti, 1952 (impreuna cu Andrei Ivanovschi)
• Lev Tolstoi, Teatru, Bucuresti, 1953 (impreuna cu Ada Petrari si Tamara Gane); Roadele invataturii, Bucuresti, 1954 (impreuna cu Ada Steinberg)
• Leonid Leonov, Invazia, Bucuresti, 1953 (impreuna cu Ada Steinberg)
• St. Zlobin, Stepan Razin, prefata de Eugen Schileru, Bucuresti, 1954 (impreuna cu Andrei Ivanovschi)
• Kiss Laszlo, Kovacs Laszlo, Furtuna in munti, Bucuresti, 1954 (in colaborare)
• A.V. Suhovo-Kobilin, Trilogie, Bucuresti, 1956 (impreuna cu Sonia Filip si Tatiana Berindei)
• Georges Soria, Trufia si norul, Bucuresti, 1957
• Ferenc Laszlo, Vanator de zestre, Bucuresti, 1957
• Moliere, Avarul, in Moliere, Opere, IV, Bucuresti, 1958

Distinctii si premii

• Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954) – „pentru merite deosebite pe taramul constructiei de stat, economice, sociale si culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversari a eliberarii patriei noastre”
• Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Romane (1956)

Bibliografie

• Kiritescu, Alexandru (1989). Gaitele si alte piese de teatru. Bucuresti: Editura Eminescu.
• Negoi, Elena (2011). Alexandru Kiritescu. Teatru. Pitesti: Editura Juventus Press.